PROIECTUL
La începutul anilor 1940 numărul delfinilor din Marea Neagră era estimat la 1,5 - 2 milioane. Din literatura de specialitate reiese faptul că din cauza pescuitului industrial al acestor cetacee, dar şi a reducerii resurselor de hrană, numărul lor era în 1965, de doar 300.000 exemplare, cu 62.000 capturi anuale. S-a semnalat în continuare scăderea populațiilor de delfini, ajungând în anii 1983-1984, la doar 60.000-100.000 exemplare.
Datorită importanţei celor trei specii de delfini, atât din punct de vedere al biodiversităţii cât şi din punct de vedere economic, în anul 1996, a fost semnat Acordul pentru Conservarea Cetaceelor din Marea Neagră, Marea Mediterană şi Zona Contiguă a Atlanticului (ACCOBAMS), prin care este reglementat modul de desfășurare al activităţilor economice, în ţările care au ratificat sau au aderat la acest acord. In anul 2000, România a ratificat acordul, angajându-se astfel să adopte toate măsurile necesare pentru menţinerea unei stări favorabile de conservare a delfinilor din Marea Neagră. Statele membre ale ACCOBAMS, obligate să protejeze cetaceele au datoria de a asista pescarii în găsirea unor metode alternative în vederea minimizării conflictele dintre cetacee şi pescari.
Astfel, proiectul “Delfini şi Oameni – Dolphin Watching, o alternativă durabilă de dezvoltare“ îşi propune implementarea unei strategii ce vizează iniţierea de activităţi alternative pescuitului în vederea îmbunătăţirii stării de conservare a celor trei specii de delfini de la litoralul românesc al Mării Negre. Aceste activităţi se referă la fenomenul de “Dolphin Watching”, fenomen extrem de popular în întreaga lume ce a condus la schimbarea obiceiurilor, practicilor şi mentalităţii comunităţilor direct interesate de mediul costier marin, oferind în acelaşi timp şi beneficii materiale unor categorii sociale defavorizate, comunităţile pescăreşti.
Proiectul este implementat în sectorul sudic al litoralului românesc, în zona cuprinsă între Capul Midia şi Vama Veche şi are ca perioadă de desfăşurare intervalul iulie 2013 – decembrie 2014, fiind cofinanţat printr-un grant din partea Elveţiei prin intermediul Contribuţiei Elveţiene pentru Uniunea Europeană Extinsă.
